1. Călător în astă lume, călător pe greaua cale,
ce pășești așa-n neștire purtând gândurile tale;
Planuri, izvodiri mărețe, uneltiri și viclenii
călător în astă lume, unde mergi, de unde vii?

2. Călătorule, oprește, și te rog ia seama bine,
cercetează-a ta cărare, să n-apuci pe căi străine.
Eu te-ntreb cu stăruință, unde mergi iubitul meu,
ai tu, oare, călăuză, Îl cunoști pe Dumnezeu?

3. Dumnezeu Și-a dat pe Fiul ca preţ de răscumpărare.
El, prin jertfa de pe cruce, dacă crezi îţi dă iertare.
Vino la Isus acuma, crede, să fii mântuit.
De călătorești prin lume, mergi spre cer, ești fericit!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 345
Text: prelucrare după C. Tudusciuc